Mai mult decat te-astepti

E seara si nu e cam nimeni pe-aici. Vad doar doi tipi in fata mea, merg amandoi grabiti, unul in fata celuilalt. Imi pare ca unul nu tine pasul cu celalalt, dar ca sunt impreuna, doi baietasi de cartier in deplasare. Ma cam grabesc si il depasesc pe cel mai din urma. Distanta intre ei se mareste contrar asteptarilor si raman la mijloc. Cel din fata mea bolboroseste ceva. In prima faza cred ca vorbeste singur, nu stiu ce anume din tinuta lui ma incurajeaza sa presupun asta.

-"Ce sa fac?"

Aham.. vad un fir.. vorbeste la telefon deci, hands-free.

"-Tocmai am ajuns in Iasi, vin de la gara."

"-I-auzi-l ma, vorbeste singur!" Asta a spus tipul din spate. Mi-e mai clar acum, in spate e un tanar dintre cei care umbla cu punga de aurolac dupa ei iar tipul din fata nu e tocmai baietas.

"-Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi singur." Are o voce intre deprimat si "Hei rup! Tine-ti capul sus!". "O sa fie foarte greu. Noroc de gala din martie ca ma tine ocupat, altfel as lua-o probabil razna."

Hopa... ma simt prea aruncata in marele of al unui om pe care nu-l cunosc defel. E ciudat sa afli ceva atat de important pentru un om asa, din prima. Ma simt ca o intrusa in sufletul lui.

"-Domnisoara, cat e ceasul?" striga tipul din spate. Nu stiu daca sa-i raspund sau daca sa-l evit. Ihm, hai sa merg mai departe.

"-Domnisoara!"

No bine, sa-ti raspund.. ma ajunge din urma si-mi povesteste ca trebuie sa ajunga la Bucuresti si n-are cu ce. Nu e din Iasi. Nu reusesc sa aflu ce cauta aici. Ii urez o seara buna sau asa ceva si trec mai departe. Ajung in dreptul celuilalt suferind. Unul sufera ca nu poate calatori si celalalt pare ca are nevoie sa tot umble numai pe ganduri sa nu stea. Intoarce capul spre mine intrerupandu-si conversatia telefonica:

-"Esti OK?"

"-Da, multumesc." Si trec mai departe. Om de treaba.

Complexitati de la naivi

Doua fetite jucandu-se. Au cam 7-8 ani. Vorbesc despre animale cred, nu sunt foarte atenta, aud in schimb:

-"Mi-e frica de tine (zambind). Mi-e frica sa nu iau frica de la tine."

Ordine-dezordine

Pe asta a cules-o o prietena. De fapt n-a cules-o propriu-zis, pentru ca a uitat replica exacta. Era oricum parte din discutia a doi calugari si continea cuvintele: ordine, dezordine, Dumnezeu. Era o formulare alambicata si a uitat-o. Dar a retinut ideea pe care a dedus-o: oricat ar parea a fi dezordine in lume, Dumnezeu genereaza o ordine pe care insa noi nu o prea intelegem. Imi dezvolta ea ideea spunand ca lucrurile merg intr-o directie pe care noi n-o intrezarim drept pt care avem senzatia ca orbecaim, ca intotdeauna un lucru mai putin placut s-ar putea sa fie o lectie necesara, un castig in fapt, ca ceea ce ne confuzeaza pe noi este destul de lesne de inteles in ochii de sus. Pacat ca a uitat formularea exacta, propozitia scurta si concentrata ce i-a atras atentia din mers...

Mai bine-ar fi sa...

Femeia asta vorbeste mereu singura: despre bani, despre fiu-su, despre Basescu. N-am ascultat-o niciodata de la un cap la altul cat sa reusesc sa o-nteleg. Am vrut sa-i "colectionez" o vorba dar... "mai bine-ar fi sa ..." nu, ca e prea deprimanta.

Ha?

E 3 dimineata si nenea asta din fata mea inainteaza pe o traiectorie cam ondulata. E imbracat binisor, paltonul arata ok, e aproape elegant. Merge lipsit de echilibru si vorbeste la telefon:

-"Midnight sex. In the evening"

Nu-i roman deci... midnight-evening.. de midnight la pranz n-am auzit oricum.

-"Bring your boyfriend. Smart ass."

L-am depasit, nu mai aud. Trebuie sa fi fost interesanta conversatia oricum.. :|

Basul si cu gara mare

Sala de asteptare din gara, Iasi, undeva pe seara. Doar cativa oameni in asteptare, pluteste linistea in incinta.

"Da' ce, esti controlor?" striga o femeie. "Cine esti tu sa ma intrebi daca am bilet?"

O femeie de la tara, de vreo 60 de ani probabil, si un mos cu aceeasi origine rurala, ceva mai in varsta decat ea. Femeia se agita. Pleaca de langa mos la scaunul unde si-a lasat lucrurile.

"Ce? Esti barbatu-meu sa ma intrebi unde ma duc? P***a ma-tii!"

Mosul nu schiteaza niciun gest, nicio reactie. A ramas pe loc, cu mainile infipte in buzunare si capul in jos, mai preocupat parca de frig decat de femeie. Ea insa e agitata in continuare, lasa scaunul si revine la mos tipand: "De ce ma intrebi tu, in p***a ma-tii?" Pauza. Se intoarce la scaun bolborosind ceva.

"Panaramo," spune mosul. Incet si sec.

Femeia umbla prin sacose. E imbracata intr-o haina care a fost candva deschisa la culoare si poarta cizme albastre de cauciuc. Ma uit iar dupa mos dar nu-l mai vad, a plecat in camera alaturata probabil. Acolo e intuneric si poate sta ascuns de ea. Femeia incepe sa faca turul salii. Ii spune ceva, tot tipand, unei femei care se odihneste pe bagaje. Aceasta se uita la cea care-i vorbeste cu un colt de ochi si apoi isi intoarce privirea la loc. Femeia se agita in continuare. E bauta. N-o ia nimeni in seama.

Cam da

Eram in masina cand vad un banner deasupra drumului: "Te-ai saturat sa tot cauti usi?". "Da, cam da... doar ca metaforic vorbind."

Nu e tocmai asa

Astept tramvaiul nitel cam mult. M-am prea plictisit sa astept. Urc intr-un final, compostez, ma asez. La urmatoarea statie urca si controlorul. Ii intind biletul. Se uita cam lung la mine. La bilet. La mine. La bilet. Privirea aia de: "am chef sa-ti gasesc nod in papura, azi n-am dat amenzi". Imi da biletul inapoi si trece mai departe. Observ un tiganel ceva mai in spate. O fi avand 8-9 ani. Il urmareste cu privirea pe controlor in timp ce umbla dintr-un capat in celalalt al tramvaiului. Nu stiu de ce, dar am senzatia ca asteapta momentul in care va fi dat jos, la prima statie. Urcase pentru a colinda. Nu a colindat. A stat doar. Ma astept sa fie luat pe sus intr-un mod neplacut. Putini oameni in tramvai. Controlorul termina si merge la el:

"Ai tai stiu unde esti?"

"Da."

"Ei te-au trimis?"

Nu aud raspunsul.

"Ai mancat azi?"

Dumnezeule, nu ma asteptam la asta catusi de putin. Imi place sa fiu contrazisa in felul asta. Pesemne asteptarea in statie imi intunecase mintile:).

Vasilica

Sinaia, prima zi de Craciun. O femeie cu ten colorat si imbrobodita bine se apropie de noi:

"Pune mana pe Vasilica sa-ti aduca noroc!"

Ma uit spre ce tinea sub brat: o sacosa. Ma uit mai bine: din ea iesea capul lui Vasilica. Iedul Vasilica.

Neobisnuit pentru mine..

La momentul potrivit

Mergeam agale intr-una din acele zile in care parca esti intr-o permanenta trezire cu fata la cearsaf, intr-una din zilele depresiei de toamna. Dupa multi, multi pasi incepusem sa nu mai vad mare lucru in jur, ma pierdusem undeva intr-un colt al mintii in care imi puteam roade nemultumirea.

"DAR REVINO-TI ODATA!" - nu era ceva spus, era de-a dreptul tipat. Imi intorc privirea: un baiat si o fata. Baiatul continua catre ea mai linistit: "Pai nu?". "Coltul" in care ma aflam se darama pe data si zambii. Parca mi-ar fi vorbit mie.